Tuesday, March 6, 2007

Parintele

Dupa-amiaza. Citesc linistit o carte mare si lipsita de culoare cand aud ca bate cineva la usa.Ma incrunt. Ma fac ca nu aud si continui sa citesc. Dupa ce parcurg un rand din cartea lipsita de culoare, aud din nou batai in usa. Imi zic: "Hmmm. Nu e nimeni care ar trebui sa vina pe aici, asa ca daca e un vecin, mai bine nu-i deschid." Dupa aproape un minut, m-am gandit ca poate e totusi tipul ala care vine de obicei si cere bani pentru curent. Asa ca ma indrept in varful pasilor spre usa si incerc sa ascult daca nu se mai aude vreo sonerie. M-am bucurat sa aud soneria vecinului. Nu putea fi decat tipul cu electricitatea.
Deschid usa si scot capul. Fac contact vizual cu o fata zambitoare imbracata in sutana. Yey! e parintele. Incerc sa inchid delicat usa, dar el se indreapta spre mine si intra in casa. Yey! parintele e in casa. Ureaza numai de bine, deschide o usa sa intre in camera colegilor, dar din fericire este blocat de un scun si alte gunoaie obstacole... imprastie apa sfintita (yey!) prin casa, canta chestii si apoi merge pe hol. Unde sta!!
"Poti sa iesi acum. Gata. You did your thing. Ai cantat, mi-ai urat chestii frumoase, poti deci s iesi afara." Insa el continua sa stea. Si eu stam uitandu-ma la el.
-Stii, de obicei... Este obiceiul sa se dea... Cum sa zic eu... Eu va invat acum , ca vad ca nu stiti de ce stam aici.
"Banuiesc ca nu vrei niste cozonac... Mai am aporape 2 felii".
-Se obisnuieste sa se dea ceva... Asa, cat va lasa inima.
"Surprinzator. Nu m-as fi asteptat. Ce chestie."
Fiind un diplomat, nu l-am mai lasat sa astepte si a plecat multumit afara.
Neplacut.

1 comment:

Roxa TruĊ£a said...

Absolut demential. :)))) Cred ca asa o sa fac si eu cand ma mut singura.