Eu sunt Alex!

De fapt eu sunt un zemizeu si ma numesc Alex. Si sunt printre putini semizei care inca mai traiesc. Eu, de exemplu nu mai cunosc nici un alt semizeu in afara de mine.
Mi-am dat seama ca sunt semizeu destul de tarziu si aproape din intamplare. Eram intr-un laborator obscur al politehnicii in fata unor aparate ciudate cu beculete si ace care se miscau si cu o multime de cabluri in jur. Era dimineata. Foarte dimineata. Cred ca era aproape 9. Colegii mei orbecaiau somnorosi pe la aparate cand unul dintre ei spune: " Ia uite la Alex, ce fresh e! La ora asta nu are cearcane! De fapt, eu nu l-am vazut niciodata cu cearcane." Si am inceput si eu sa ma gandesc: "Oare eu m-am vazut vreodata cu cearcane? Nu! Nu tin minte sa ma fi vazut vreodata incercanat. Ceea ce e aproape neomenesc. Asta poate doar sa insemne... ca eu sunt semizeu!".
De atunci mi-am mai descoperit multe alte calitati de semizeu. Mersul meu este unul de semizeu. De fiecare data cand merg, sa spunem ...sa-mi cumpar un baton de braza dulce invelita in ciocolata Dots (simplu, fara caise sau alte prostii) si cineva merge alaturi de mine, odata la 10 pasi aud:"Mergi mai incet!" Ce poate fi mai elocvent asupra naturii mele semidivine decat acel omenesc si neajutorat: "Mergi mai incet". Pe langa faptul ca merg foarte repede, mananc foarte incet. Dar asta s-ar putea sa nu fie o calitate de semizeu, asa ca deocamdata am s-o trec cu vederea.