Pe zi ce trece imi dau seama din ce in ce mai mult ca sunt diferit. Tot felul de detalii aparent neimportante imi atrag atentia asupra naturii mele de semizeu. Azi, de exemplu nu am mancat paine la masa de pranz. Un coleg ma intreaba: “Mah, dar tu nu mananci paine la masa de pranz?”. Eu ii raspund nemancand paine: “Nu”.Apoi mi-am dat seama: sunt semizeu, de asta nu mananc paine la masa de pranz. Erau cartofi, ce-i drept, iar eu nu mananc de obicei paine cu cartofi. Dar… totusi… E ceva atat de inaltator incat am sa imi compun un imn de slava.
Mi s-ar parea natural ca un cor de fecioare sa ma urmeze imbracate in togi albe cantand in slava mea. Cred ca totusi prezenta mea le infioara pe majoritatea. Si iarna le-ar fi frig. Sa nu mananc paine la pranz… Daa… cred ca una din statuile din templul meu va ma infatisa uitandu-ma la o paine pe un scun scund cu trei picioare cu o expresie de superioritate. Eventual cu un fular la gat. Dar la asta trebuie sa ma mai gandesc.
No comments:
Post a Comment